Cer albastru

In Altdorf verile nu erau niciodata cuptor ca-n Bucuresti. Zilele calde alternau cu zile friguroase si ploioase, pana acolo incat ti se putea intampla sa-ti petreci o zi intreaga la strand, lingand tone de inghetata, iar a doua zi sa fie 16 grade si sa degeri in sosete si pulover. Variatiile de temperatura erau mari si te luau intotdeauna pe neasteptate.

In fata la Sparkasse era un barometru mare. Noi ii ziceam Wetter Tendenz, pentru ca asa scria pe el. Barometrul n-a fost acolo de la inceput; a aparut cand s-a construit parcarea si Sparkasse (care in spate avea cabinete de doctori). Inainte era acolo un teren viran cu iarba si un leagan cu sfoara, unde ma jucam cu Andy.

Wetter Tendenz-ul arata data, ora si temperatura. Cand se aprindea triunghiul rosu stiam ca va ploua, cand se aprindea cel verde, urma vreme buna. Nasa mea avea la Resita un barometru care ma fascina: era in forma de casuta si avea o doamna si un domn. Cand iesea doamna, urma vremea buna. Cand iesea domnul, avea sa ploua. Multa vreme am fost convinsa ca doamna si domnul sunt vii, din moment ce stiu cum sa iasa. Cand eram mica aveam o fascinatie cu piticii, cu liliputanii, cu oamenii mici de tot – mi-as fi dorit sa am un Madurodam populat cu omuleti mici care sa-si vada de treaba lor si eu sa-i urmaresc. Doamna tricota, iar domnul avea pe umar o pusca de vanatoare. Cred ca i-am si stricat odata, tragand de ei afara din casuta, asa cum deschideam usita la ceasul cu cuc si dezmembram diverse alte jucarii despre care credeam ca sunt vii.

Wetter Tendenz-ul era reperul nostru si salvarea noastra. Dimineata, primul drum era la el. Daca arata rosu, eram disperati. Nu gresea niciodata. Daca in mijlocul unei zile intunecoase si ploioase arata verde, ieseam cu Iulius afara si ne zgaiam disperati dupa o farama de cer albastru. Daca aparea un singur coltisor de cer albastru, eram salvati. Credeam cu tarie in puterea contagioasa a cerului albastru – faramita intrezarita de dimineata se intindea in cateva ore si lumea se insenina. Daca aveam unda verde si de la barometru, inhatam imediat sticla de ice tea si ne suiam pe biciclete s-o pornim.

Daca insa ghinionul facea sa avem mai multe zile la rand cu ploaie, rezistam una-doua si apoi cumparam o Tageskarte si porneam la plimbare cu autobuzul. Luam 1 de la cap la cap, pana la Kumhausen. Nu prea aveam ce vedea acolo, decat case si gradini murate de ploaie, dar macar era o iesire. Uneori coboram in Altstadt si mergeam la magazine, sau la librarie.

Erau si zile cand nu ieseam din casa pana nu se oprea ploaia. Eu plecam de la Bucuresti cu o valiza de carti pe care intotdeauna le terminam si trebuia, spre sfarsitul vacantei, sa-mi cumpar altele de la floh-markt (in engleza), sau sa ma chinui sa citesc in germana. Iulius isi scotea trusa cu scule si se apuca de mesterit bicicleta, sau vreun aparat, impreuna cu tata. Mama si omama pregateau masa, sau stateau la taclale in camera din fata.

Ploile din Altdorf erau intotdeauna reci si te murau pana la piele, oricat te-ai fi adapostit tu sub umbrela. Cele mai frumoase cuvinte pe care le-ai fi putut auzi intr-o zi ploioasa erau “cer albastru”. Iulius era uneori aproape numai cu ochii pe cer. Cand auzeam cuvintele magice, stiam ca putem porni. Tot orasul era ud si pe drumul de biciclete erau cateodata baltoace, mai ales daca plouase tare. La intalnirea Isarurilor nici nu putea fi vorba sa mergem, pentru ca era numai noroi. In oras nu era nimeni. Rar, trecea un domn cu pelerina de ploaie, sau o batranica cu cumparaturi in cos. Copiii care ieseau de la scoala aveau pelerine galbene. Eu aveam hanoracul meu argintiu MyX, in care faceam sauna. Casele aveau un aer stins, iar pomii erau mai verzi ca oricand. Mirosea a pamant si a iarba si se auzea clopotul la Martinskirche batand sferturile de ora.

Asa era ploaia in Altdorf in vremurile cand n-aveam alergie.

Azi ploua la Bucuresti si curtea miroase a pamant si a iarba. Bat clopotele la biserica si copacii sunt mai verzi ca oricand. Iulius are alte treburi decat sa pandeasca cerul albastru si, oricum, bicicletele zac abandonate de foarte multa vreme.

Am crescut si verile din Altdorf sunt doar o amintire.