Cu masina in Germania

In Germania am mers prima oara cu trenul, in ’90. Cand am trecut granita, vecinul nostru de compartiment, un domn care calatorea cu nevasta si fetita, a remarcat: “Aici si iarba e mai verde, zau!”

A doua oara am mers cu autocarul. Firma se numea Andronik Reisen. Prin ’94 inca mai traia patronul, Norbert Andronik, care conducea pe soselele Europei cot la cot cu soferii (pe vremea aia Ungaria inca n-avea autostrazile de azi si te hurduca, iar in Viena trebuia sa ne oprim sa luam viza de Schengen). Drumul dura doua zile si o noapte. In prima zi mergeam Bucuresti – Arad, noaptea Arad – Nickelsdorf (granita cu Germania), apoi Nickelsdorf – Landshut si ne lasa la gara. Cred ca si azi opreste tot acolo, doar ca se ajunge mai repede, pentru ca sistemul de autostrazi al ungurilor e mult mai bun.

In dimineata ce urma primei nopti “de groaza” petrecute in autocar (cu chiu cu vai ne gaseam o pozitie sa dormim cateva ore, apoi, intepeniti, ne trezeam, ne intorceam invers, mai beam o gura de apa…), dl. Andronik aparea “fresh” cu un cosulet de bomboane Nimm Zwei si o tavita cu pahare de plastica pline cu cafea si ceai instant de lamaie. Mirosul de cafea si ceai se imprastia in tot autocarul.